Dragă Laci!

M-ai întrebat care sunt noutățile legate de vechiul meu plan, Barosul satului. Te anunț fără întârziere că mă aflu exact în situația în care se află și Cantorul cu doamna Erzsók: îl și vreau, dar nici nu-l vreau și m-aș încumeta dacă m-aș încumeta. Nu de parcă nu ar fi foarte important pentru mine să reușesc să finalizez Barosul satului la Figura, un spectacol cu o locație cu totul specială, anume curtea plină cu urzici și alte plante a Castelului Lázár. Dimpotrivă: îmi doresc asta la fel de mult ca acum doi ani. Nici pe departe nu suntem mai bogați acum, mai mult, azi-mâine vom ajunge să cerșim de la cerșetori. M-am folosit de toată autoritatea mea de actor din provincie și director de teatru pentru a obține finanțări din țară și din străinătate, dar a trebuit să mă întorc fără niciun rezultat. Nu am obținut altceva decât promisiuni. Cireașa de pe tort: s-a stricat și vechiul nostru autocar. Noroc că Lăzarea se află la doar 5 km de Gheorgheni, în cel mai rău caz, ne putem deplasa și pe jos. În cele din urmă spun, fie ce-o să fie, ne apucăm de treabă. Avem câțiva tineri actori noi, mai aducem și studenți, dacă trebuie. Singura condiție: fiecare dintre ei trebuie să fie de-al nostru de la Figura, căci nu degeaba am început noi formarea atâtor actuali studenți. A sosit momentul să profităm și noi de acest avantaj. Iar tu pune-i la treabă pe actori. La vaga ta întrebare dacă nu m-aș alătura trupei tale de vară, iată răspunsul meu: fie. Te îmbrățișez cu prietenie:

Tibor

P.S. Văd că am devenit ca Petőfi, care, în scrisorile sale ori se plânge de sărăcie, ori cere împrumut.

Distribuția: