22 mai 2003
Eschil fusese scriitorul și regizorul pieselor de mare succes ale
Atenei secolului al V-lea î. Hr. Utilizând cât se poate de puține mijloace
externe, a reușit să scrie cele mai șocante și mai sofisticate, mereu actuale,
tragedii. Nu rămâne decât să reușim să descoperim care este mesajul acestor
personaje de mai bine de două mii de ani, pentru omul contemporan.
Acțiunea dramei se petrece în cetatea Argos, prezentând un
fragment din istoria atrizilor. Trecutul este oribil și banal: Troia se află în
război cu Argos din cauza unei femei infidele. Pierderile umane ale ambelor
părți devin tot mai mari, astfel, regele din Argos este nevoit să își sacrifice
propria fiică, pe Ifigena, pe altarul victoriei. În momentul începerii dramei
locuitorii cetății Argos, după zece ani de război, tocmai așteaptă anunțarea
victoriei.
Ce înseamnă oare victoria în contextul unui astfel de război?
Poate fi oare orișicine învingător? Ce folos are sacrificarea unei ființe:
trebuie să discernem între două valori, proces în care, inevitabil, pierdem una
dintre ele pentru a o dobândi pe cealaltă? În ce condiții are sens sacrificiul?
Este demn să răspundem răzbunării cu răzbunare și războiului cu război?
Atât spectacolul, cât și piesa, nu înclină talgerul balanței către nicio direcție, ci poartă în sine, pe tot parcursul el, dubla posibilitate a răzbunării și iertării. După ce am fost martorii unei victorii sângeroase și al unei răzbunări la fel de sângeroase, pragmaticul înțelept Eschil nu ne cere să luăm o hotărâre, ci ne invită la cugetare.
Sebestyén Rita Júlia
Paznicul, Corifeu
Clitemnestra
Crainic, Cor
Agamemnon
Casandra
Egist
Dramaturgia:
Sebestyén Rita Júlia
Muzică:
Könczei Árpád
Regia artistică: Béres László