15 noiembrie 2003
Limbajul teatrului de mișcare reprezentat de Uray Péter are la
bază formele specifice ale tehnicii dansului-contact și motive ale dansului
popular înglobate într-un sistem de mișcare actoricesc combinat cu o coregrafie
a gesturilor duse la perfecțiune pe parcursul perioadei de realizare a
spectacolului. În acord cu acestea, mișcarea dobândește culori personale foarte
puternice, iar relația actorilor cu mișcarea devine mult mai intimă.
Povestea baladescă din Moara oferă un anturaj optim realizării
unui spectacol mișcare cu nuanțe dramatice.
Moara aflată într-un loc nici aproape, nici departe de așezări
umane, este un loc blestemat pe care îl pot ocoli chiar și spectatorii.
Morarul este un om tăcut și încăpățânat condamnat la singurătatea
acestui loc blestemat, fiind bântuit doar de soția sa moartă.
I se alătură de ucenic un băiat care nu se poate căsători cu
logodnica sa, deoarece este foarte sărac.
Într-o noapte sosesc la moară niște vizitatori: doi bărbați și o
femeie care doresc să rămână la moară peste noapte.
Este un grup ciudat cu trăsături animaliere.
Băiatul, fermecat, îi lasă să intre în casă, bea și se distrează
cu ei, iar în momentul în care își pierde amintirile, petrece noaptea în
brațele femeii nebune.
Fata pornește în căutarea logodnicului dispărut. Se aranjează de parcă s-ar pregăti pentru ultimul drum. Ajungând la moară, Soarta are să pronunțe ultimul cuvânt…
Morar
Soția/Moartea
Mire
Mireasă
Vizitatori
Muzică:
Könczei Árpád
Scenografia:
Bocskay Anna
Asistent regizor:
Györgyjakab Enikő
Regia artistică: Uray Péter