Premieră:

15 noiembrie 2003

Limbajul teatrului de mișcare reprezentat de Uray Péter are la bază formele specifice ale tehnicii dansului-contact și motive ale dansului popular înglobate într-un sistem de mișcare actoricesc combinat cu o coregrafie a gesturilor duse la perfecțiune pe parcursul perioadei de realizare a spectacolului. În acord cu acestea, mișcarea dobândește culori personale foarte puternice, iar relația actorilor cu mișcarea devine mult mai intimă.

Povestea baladescă din Moara oferă un anturaj optim realizării unui spectacol mișcare cu nuanțe dramatice.

Moara aflată într-un loc nici aproape, nici departe de așezări umane, este un loc blestemat pe care îl pot ocoli chiar și spectatorii.

Morarul este un om tăcut și încăpățânat condamnat la singurătatea acestui loc blestemat, fiind bântuit doar de soția sa moartă.

I se alătură de ucenic un băiat care nu se poate căsători cu logodnica sa, deoarece este foarte sărac.

Într-o noapte sosesc la moară niște vizitatori: doi bărbați și o femeie care doresc să rămână la moară peste noapte.

Este un grup ciudat cu trăsături animaliere.

Băiatul, fermecat, îi lasă să intre în casă, bea și se distrează cu ei, iar în momentul în care își pierde amintirile, petrece noaptea în brațele femeii nebune.

Fata pornește în căutarea logodnicului dispărut. Se aranjează de parcă s-ar pregăti pentru ultimul drum. Ajungând la moară, Soarta are să pronunțe ultimul cuvânt…


Distribuția:

Muzică: Könczei Árpád
Scenografia: Bocskay Anna
Asistent regizor: Györgyjakab Enikő

Regia artistică: Uray Péter