11 aprilie 2008
Simțul nostru social, lumea aflată într-o radicală schimbare sunt
motivele pentru care diferențiem tot mai greu binele de rău.
Această constatare pare să fie adevărată și în cazul artelor.
În literatura dramatică contemporană apar adesea figuri ajunse la
periferia societății, însă de cele mai multe ori, prezentarea lor rămâne
superficială. Devenim martorii unor jocuri amuzante și abuzuri de jargon, în
clipa în care, intențiile dramaturgului și ale actorului conturează întrebarea:
oare ce vrem noi cu adevărat? Este onestă această curiozitate? Este reală
sensibilitatea socială? Ori crearea unor astfel de personaje este doar o modă?
Dacă se poate chiar în stil umoristic? Mă întreb de multe ori: de cine râdem de
fapt? De ce? Și dacă este acesta DOAR un simplu râs?
Tată
Fiul
Gyuszi
Ibolya
Erika
Mária
Bunica
Muzică:
Apostolache Kiss Zénó
Decorul:
Damokos Csaba
Costume:
Salat Csaba
Regia artistică: Kövesdy István