Simțul nostru social, lumea aflată într-o radicală schimbare sunt motivele pentru care diferențiem tot mai greu binele de rău.

Această constatare pare să fie adevărată și în cazul artelor.

În literatura dramatică contemporană apar adesea figuri ajunse la periferia societății, însă de cele mai multe ori, prezentarea lor rămâne superficială. Devenim martorii unor jocuri amuzante și abuzuri de jargon, în clipa în care, intențiile dramaturgului și ale actorului conturează întrebarea: oare ce vrem noi cu adevărat? Este onestă această curiozitate? Este reală sensibilitatea socială? Ori crearea unor astfel de personaje este doar o modă? Dacă se poate chiar în stil umoristic? Mă întreb de multe ori: de cine râdem de fapt? De ce? Și dacă este acesta DOAR un simplu râs?

Distribuția: