29 martie 2009
Evenimentele din Leonce și Lena se petrec în grădina umanității.
Aici încearcă să guverneze, cu ideile sale abstracte, regele Popo, aici își
acută fericirea Valerio și aici gonesc după dragoste Leonce și Lena. Povestea este, fără doar și
poate, drama maturizării (la fel ca modelele precedente din Hamlet și Romeo și
Julieta de Shakespeare). Pentru a scăpa de această povară, Leonce încearcă să
se ascundă după măști și pornește la drum. În drama lui Büchner drumul are conotații
simbolice: introduce personajele în propriile lor sorți, le arată adevăratul
lor fel de a fi care li se dezvăluie cu cea mai mare sinceritate și care
coincide cu acele idealuri de care doresc să scape. Pentru Leonce, dincolo de
detaliile materiale ale maturizării, prezintă o mare povară și faptul că, în
lumea și conducerea politică plină de maniere și minciuni, ajunge să se
descopere, din greșeală, pe sine însuși și pe Lena. Se întreabă, oare unde ar
mai putea fugi și dacă are dreptul de a păstra acest eu nou descoperit. Nu
rămâne decât lumea jocului, o dublă existență creată artistic în care omul se
poate lega de dragostea dulce-amară. Restul nu sunt decât visuri și ficțiuni.
Leonce
Lena
Valerio
Guvernantă
Rosetta
Peter, regele regatului Popo
Maestru de ceremonii
Președintele consiliului de stat
Postelnic
Dramaturgia:
Ungvári Zrínyi Ildikó
Scenografia:
Laczó Henriette
Muzică:
Cári Tibor
Regia artistică: Béres László