Pot să încep? Bine. Sunt Vajda Iván, domiciliat în… de 35 ani. Trăiesc pe această așezare minieră de când m-am născut… de peste 35 ani. Și tatăl meu trăiește aici, dar e-n camera de alături și nu mă aude. Este în grija mea. E bolnav săracu’. Și bunicu’ meu a trăit aici, la fel și bunicu’ lui, dar pe el nu l-am întâlnit. Trăim. Da, trăim. 

Locuitorii unei mici comunități luptă pentru supraviețuire după închiderea minei care le asigura existența. Caută un sprijin acolo unde nu mai au în ce să spere, unde poate că acele flori ascunse ale minei se află deja prea adânc pentru ca cineva să le mai poată aduce la suprafață.

În această poveste tragicomică, cheia înțelegerii este iertarea. Nu privim niște străini confruntându-se cu probleme care par îndepărtate, ci oameni a căror situație ne este dureros de familiară și de apropiată. Își alină suferința prin umor și, în felul lor încăpățânat, continuă să se sprijine unii pe alții. Trăiesc. Supraviețuiesc. Își duc traiul într-o realitate care, pentru lumea din afară, este doar subiectul captivant al unui reportaj, dar care, pentru ei, înseamnă lupta de zi cu zi pentru existență.

Distribuția: