„Dacă nu plângi, nu te hrănesc, / Dacă nu furi, ești prost!”
Această frază, oricât de surprinzătoe ar părea, nu a fost scrisă de Alfred Jarry și nu este rostită de Papa Ubu, ci este cântată de Julio Sosa în melodia Cambalache. Dar ar putea foarte bine să fie spusă de Papa Ubu. Sau oricine ajunge brusc la putere. Brusc și nemeritat.

Ubu rege este un ghid despre cum să preiei puterea cu forța și să distrugi o țară, o societate, chiar și cu prețul vieților umane și al măsurilor economice desastruate. O „pictură”  suprarealistă născută dintr-o farsă de elev, dar în mod înfricoșător de precisă, despre puterea de orice vreme și despre cum un lider național își poate adapta binele public și voința cetățenilor la propriile sale nevoi. Papa Ubu își impună voința călcând peste tot și toate, ajungând la putere de care depind vieți și destine omenești.

Această figură aparent imposibilă, dar dureros de reală și aproape de neconceput, a fost inspirată de profesorul de fizică al lui Jarry, pe nume Hebert, care potrivit lui, „întruchipa toate grotescurile lumii”. Abordarea parodică și ironică a lui Jarry dă naștere grotescului, făcându-l pe Ubu o figură emblematică, în acest text scris inițial ca un spectacol de marionete de bâlci. Situații imposibile se amestecă cu fraze aparent fără sens și evenimentele absurde.

Astfel, Ubu rege (în titlul original: Ubu roi ou les Polonais) a devenit un precursor al teatrului absurd din secolul al XIX-lea.

Spectacolul nostru este o încercare de a procesa nebuniile sociale și politice ale lumii. O încercare de a simți – răzând sau chiar fiind șocați, îngroziți, dar mai ales recunoscând – că lumea nu va deveni niciodată un loc mai bun prin votul majorității... Pentru că lumea nu a fost și nici nu va fi vreodată complet perfectă, însă noi ne putem simți cu adevărat bine în ea, dacă suntem capabil să râdem – de ea și de noi înșine.

Vă dorim distracție plăcută!

Distribuția: