19 ianuarie 2013
Sala mare
Comedia Mandragora a lui Machiavelli a fost scris în urmă cu cinci secole. În acea perioadă mesajul său, anume critica la adresa societății, a principiilor morale și a caracterului uman, s-a dovedit a fi o mare îndrăzneală, astfel nu este o pură întâmplare faptul ca Háy János a rescris și a completat tocmai această comedie: prin amestecul neobișnuit al antecedentelor sale scandaloase cu dragostea ideală și intriga, comedia lui Machiavelli ridică probleme actuale valabile și în prezent.
Povestea lui Háy este aproape identică cu cea a lui Machiavelli, ambele clădindu-se pe stilul comediei clasice, utilizează clișeele, personajele și întorsăturile acesteia. Singura diferență majoră a celor două piese este limbajul. Prin limbajul său picant, contemporan, Hay actualizează piesa lui Machiavelli. O schimbare îndrăzneață reprezintă și plasarea evenimentelor într-o locație total diferită: din Florența în vestul sălbatic.
Acțiunea se petrece într-un orășel mic, uitat de Dumnezeu, unde în afară de zgomotul pistoalelor și linșările ocazionale, nu se întâmplă nimic demn de menționat. În acest oraș - care dintr-un joc al sorții i-a revenit orașul natal – se întoarce Callimaco care căutase Dragostea pură și adevărată în marile capitale mondene ale lumii, printre fustele femeilor frumoase. Întorcându-se acasă, atenția lui este atrasă de Lucreția, singura femeie pură a vestului sălbatic. Intriga comediei se dezlănțuie din dorința zadarnică a lui Callimaco și se îndreaptă, trecând prin intrigi, mită, minciuni, înșelătorie, spre un final incert pentru ca, în cele din urmă, un strop de licoare de mandragora să pună punctul la sfârșitul acestei stranii comedii
Callimaco
Ligurio
Siro
Nicia
Juan
Sostrata
Lucreția
Preot
Femeie
Muzică:
Apostolache Kiss Zénó
Scenografia:
Damokos Csaba
Regia artistică: Kövesdy István