Niciodată nu au fost două spectacole identice cu toate că povestea de bază este aceeași (inspirată din povestea Greierele și furnica de La Fontaine, respectiv una dintre scurtele scrieri ale lui Örkény). Publicul adult al acestui spectacol, în continuă schimbare, l-a văzut chiar de mai multe ori. „Montarea spectacolului nu a fost o simplă întâmplare: cizelarea tehnicilor de vorbire și multitudinea mișcărilor au educat și cultivat (scenic) atât creatorii, cât și publicul tânăr. Preșcolarii și copii claselor primare și adulții needucați greșit s-au bucurat, toți la un loc, la vizionarea spectacolului…” (Revista Korunk, anul 1987, numărul 9, Teatru după servici, pagina 739)

În următorii doi ani spectacolul a fost jucat de aproximativ cincizeci de ori, astfel diferă radical de cel prezentat la premieră. La finala națională a Festivalului „Cântarea României”, versiunea reluată cu titlul Trenul de basme a obținut chiar și un premiu.

Distribuția: