23 mai 1985
Niciodată
nu au fost două spectacole identice cu toate că povestea de bază este aceeași
(inspirată din povestea Greierele și furnica de La Fontaine, respectiv una
dintre scurtele scrieri ale lui Örkény). Publicul adult al acestui spectacol,
în continuă schimbare, l-a văzut chiar de mai multe ori. „Montarea
spectacolului nu a fost o simplă întâmplare: cizelarea tehnicilor de vorbire și
multitudinea mișcărilor au educat și cultivat (scenic) atât creatorii, cât și
publicul tânăr. Preșcolarii și copii claselor primare și adulții needucați
greșit s-au bucurat, toți la un loc, la vizionarea spectacolului…” (Revista
Korunk, anul 1987, numărul 9, Teatru după servici, pagina 739)
În
următorii doi ani spectacolul a fost jucat de aproximativ cincizeci de ori,
astfel diferă radical de cel prezentat la premieră. La finala națională a
Festivalului „Cântarea României”, versiunea reluată cu titlul Trenul de basme a
obținut chiar și un premiu.
Szakács László, Bocsárdi László, Vincze Csilla, Bocsárdi Gabriella, Török Zoltán, Katyi Antal, Árus Zsolt, Nagy Géza, Fodor Csaba, Fodor Emília, Borzási Sándor, Kasztl Csaba, Nagy Árpád, Kulcsár Edit, Török Ilona, Gergely Katalin, Kémenes Ildikó, Berei Csilla, Nagy Katalin, Szabó Levente, Székely Magyari Hunor, Madaras Attila
Asistent regizor: