F. G. Lorca

Premieră:

9 iulie 1988

Montarea lui Bocsárdi László împrăștie toate iluziile spectatorilor, dar și a actorilor, de rămânere pe dinafară… În situația de față, actorul este spectator, iar spectatorul este actor. Simultan. În același spațiu. Ambele grupuri se situează în afara cuvintelor și în afara semnificațiilor. Nimic altceva nu trebuie simțit decât misterul trans substanței… întreg spectacolul prezintă mitul redus la esențe, iar în momentul în care apare raza întregului, cuvintele devin inutile… Este cel mai modern spectacolul clasic al stagiunii. Tehnica trăirii experiențelor echivalează cu un adevărat stil. Ar merita redactarea unui studiu care să analizeze lupta celor nouă actori dusă cu puterea redării veridice a expresiilor faciale. Întregul tragismului nu permite lipsa niciuneia dintre fețe.

Visky András: Consolarea tragismului pur (revista Utunk, 22.09.1989)


Distribuția:

Decorul: Nagy Géza

Regia artistică: Bocsárdi László