16 iulie 1992
O curiozitate a stagiunii 1991-1992 este
faptul că aceasta continuă cu o montare a regizorului Lantos László din Novi
Sad. Avem de-a face cu o perioadă contradictorie deoarece conduce un greu și,
poate, inutil curs de formare pentru actori al cărui rezultat pozitiv nu se
oglindește în mod vizibil.
Cea mai mare virtute a spectacolului este
precizia și concepția foarte calculată, stabilită dinainte, de către Lantos,
însă, datorită materialului muzical vast, a luat naștere un spectacol foarte
lung.
Turnul de cranii a fost inspirat de piesa de
teatru Sfârșitul jocului. Spectacolul, de altfel foarte energic, împărtășește
opinia în legătură cu invitații de la Târgu-Mureș „Au bătut tobele… toboșarii
aflați în partea din spate a scenei după care a răsunat muzica timp de patru
ore, fără pauză de parcă am fi fost martorii marșului unui trib de băștinaș…
În fața toboșarilor, pe scenă, se mișcă
încolo și încoace două personaje îmbrăcate în negru purtând câte un craniu. Mai
apar vreo alte două personaje în tomberoane. Între timp ascultăm textul
agonizant al lui Becket alcătuit din sunete, zgomote și chițăit...
Se poate că a fost un spectacol bun, se poate
că doar gândirea noastră neformată este incapabilă să ajungă la acele înălțimi
la care bântuie sufletele câtorva personaje pe cale de descompunere ale unei
lumi pe cale de dispariție. Cronicarul recunoaște cu onestitate că nu a înțeles
nimic din acest spectacol, dar a apreciat mult evoluția toboșarilor. Poate că
trebuia să vedem ceva ieșit din comun, dar marea majoritate a spectatorilor a
plecat acasă, iar cei care totuși au rămas, nu au avut niciun chef de aplauze.”
Bálint András: Tunul de cranii de la Figura
(Revista Hargita Népe, 24. 07. 1992)
Regia artistică: Lantos László (Triceps)