Sławomir Mrożek

Premieră:

3 noiembrie 1992

Câinele mârâie și își arată dinții dacă e deranjat în timp ce mănâncă, e gata de atac și mușcă. Și omul mârâie dacă e deranjat în timpul mesei familiale, mârâie și comentează - și cu un zâmbet forțat deschide ușa neamurilor sau cunoștințelor care apar neanunțați. Se întâmplă ca vizitatorii să fie niște străini. În cazul nostru sosesc, dintr-odată, patru persoane care perturbă cina, patru diplomați… ce cruzime!, s-ar putea spune.

Însă nu este. Mai mult, ne întâlnim cu „cel mai umanitar” comportament manifestat de putere: se deplasează la domiciliu pentru a trasa granița, cercetează poziția casei, camerei, a patului pentru ca hotărârea lor să fie cât se poate de justă.

Toată lumea este amabilă și dreaptă, hotărârea este luată fără predilecție, căci ea ar încurca doar luarea deciziei. În realitate se întâmplă cu totul altfel. Granițele sunt trasate pe hartă, urmele creionului, în realitate, marchează o porțiune de cincizeci de kilometri. Nimic nu îi interesează pe cei aflați la putere – acest amănunt ar încurca doar luarea deciziei.

Omul, cu un zâmbet forțat, îi lasă în casă pe musafirii neinvitați, libertatea și conștiința libertății sale sunt asemenea unui câine care a uitat, demult, să mârâie, să-și arate colții, să atace și să muște.

 

Györffy Kálmán


Distribuția:

Regia artistică: Kövesdy István