Povestea de dragoste dintre Tirsis și Angelica deghizați în Credulus și Julia este povestită de Balassi pornind de la o dramă păstorească italiană. Modelul italian este prelucrat într-o variantă foarte caracteristică literaturii maghiare. Tristețea și dorințele celor doi sunt relatate în proză, dar Balassi intercalează și câteva secvențe lirice. Contemplarea foarte reușită a dragostei de factura lui Boccaccio face din piesă o veritabilă comedie, însă una cu substraturi foarte adânci care are menirea de a închega și umaniza lira dragostei.

Frumoasă comedie maghiară urmărește să fie în primul rând un joc. Un joc care poate fi produs doar de teatru și care ascunde în adâncuri o anume tristețe: secretul nedeslușit al căutării personalității și al relațiilor interumane. Spectacolul este și o confesiune: trei colegi, studenți la regie: directorul Bocsárdi László, scenograful Kövesdy István și regizorul Barabás Olga: confesiune despre cum văd ei teatrul și despre cum și-ar dori să fie acesta, respectiv rolul teatrului în viața lor și a spectatorul

„…problemele noastre sunt comune, râvnim mereu la frumos, la bine, la liniște, la dragoste? Astfel ne lovim unul de altul în această singuratică vulnerabilitate a cărui singur rezultat rațional se ascunde în constatarea: Sunt așa cum pentru că tu exiști și sunt exact așa cum mă vezitu, cum crezi că sunt și cum mă simți tu pe mine. Mai apoi, când prindem curaj rămânem singuri cu marea noastră constatare și nu mai știm ce să facem cu suferințele și incertitudinile noastre, ori cu noi înșine… Despre aceste probleme vorbește Frumoasa comedie maghiară într-un spațiu minuscul care tot mereu se desprinde de realitate și începe să își trăiască propria viață…”

Distribuția: