„Concert din binecunoscuta dramă a lui Molnár Ferenc sau dramaturgie întreţesută cu melodiile formaţiei Tankcsapda? Vă ajut: nu există un răspuns corect. «Dublu sau nimic» – s-o fi gândit regizorul Albu István, şi şi-a imaginat propriul carusel al Teatrului Figura Studió”.

 

Liliom, care nu oferă răspunsuri la întrebările veşnic actuale, n-a făcut mai mulţi paşi pe calea izbăvirii nici de data aceasta, însă Faragó Zénó, condimentând romantismul desuet cu imaginea răzvrătită a unui star rock, ne-a arătat cum ar fi, dacă Liliom ar fi liderul unei formaţii de arhangheli cu aripi negre. Cum ar fi totuşi una ca asta?

 

Cele şapte tablouri care adună la un loc şlagărele nu se reduc la o simplă vânătoare de efect, ci se transformă în monologuri. Cele şapte tablouri distincte sunt melodii despre altitudinile terestre mari (Simon Márton). Nu ştiu cum sunt altitudinile înalte, dar le asociez cu sufletele pierdute şi mai cu seamă cu conştientizarea acestei stări. Poţi vedea drumul înfundat al vieţii tale, care ucide speranţa. Liliom însuşi moarte de disperare.

 

Vechea mea dorinţă a fost să pot arunca o privire în capul lui Liliom, pentru că povestea asta, oricât de mult ai vrea, nu se va sfârşi niciodată fără să-i dea fetei peste mână, însă melodiile formaţiei Tankcsapda joacă pe alocuri rolul de note de subsol, de explicaţii ale faptelor protagonistului. Astfel că naratorul (Bocsárdi Magor) şi orchestra de arhangheli (Bernád Boldizsár, Ferencz Ferdinánd, Simon András) uşurează de la bun început ispăşirea păcătosului.

 

Deşi nu pot să mă substitui cu niciun chip lui Dumnezeu ca să judec faptele omeneşti, o voi face totuşi în consecinţa valorilor mele etice şi morale, căci Juli (Szilágyi Míra), independent de epoci şi veacuri, rămâne victima lui Liliom. Prin rotirea celor trei secvenţe ale scenei turnante (paradis, cameră, dumbravă), sunt şi eu ameţitor prinsă, împreună cu slujitoarea, în această relaţie vătămătoare şi otrăvitoare care nu are decât o singură ieşire, moartea, şi sper cu putere că regretul lui Liliom va fi mult mai intens decât mi-am imaginat eu în timpul lecturii...

 

...şi ca ultim acord al spectacolului răsună melodia intitulată Va dura veşnic (Örökké tart), ca un mesaj către fiica lui, căreia i-a adus o stea de pe cer.