În anii 1666-1667, obraznicul și anarhistul Molière a pus din nou pe jar teatrocrația vremii, dar și cenzura ca și ceea ce astăzi am numi cu două cuvinte la modă Serviciile și Sistemul scriind și jucând Mizantropul. O piesă în care oamenii din Înalta Societate, cei care aveau intrarea asigurată la Curtea Regală, sunt înfățișați asemenea unei adunături vulgare de proști, palavragii și prefăcuți. Contemporanii lui Molière au fost neîndoielnic puși pe gânduri, unii au fost de-a dreptul revoltați deoarece dramaturgul a îndrăznit chiar să se aducă pe scenă pe sine însuși, sub numele de Alceste, iar pe infidela lui soție, Armande Béjart, a portretizat-o in aqua forte sub numele de Célimène. Încălcând astfel cu bună știință ceea ce se cheamă les bienséances.

Sute de ani mai târziu, mai exact în anul 1996, la Young Vic Theatre avea să aibă loc premiera altui Mizantrop. Scris de britanicul Martin Crimp. Personajele, povestea, critica moravurilor erau în linii mari aceleași ca în modelul molieresc, mizantropia se dovedea a fi ceva care nu se schimbase prea mult, minciuna, lingușirea, adulterul, falsa prietenie se asociau cu însingurarea în care mulți văd principala tară a vremurilor noastre. Crimp a conservat în piesa lui numele Alceste, însă Philinte va fi rebotezat John, frivola Célimène se va numi de acum încolo Jennifer, poetul improvizat expert în a scrie sonete la modă va deveni Winston, critic de teatru, care vrea să acceadă peste noapte la statutul de dramaturg, vicleana Arsinoé își va păstra aceeași limbă ascuțită însă se va chema Hilda și se va recomanda drept fosta profesoară de teatru a iubitei protagonistului.

În spectacolul montat la Figura Studio de Visky Andrej la Gheorgheni s-a recurs la un amestec textual. La intertext. Unui început în care se mai aude încă destul de puternic vocea lui Molière i s-a asociat majoritar piesa lui Crimp la care s-au mai adăugat o seamă de sugestii de îmbogățire venite din partea actorilor. Omogeneitatea, coerența au fost asigurate de autorii adaptării. Primul, Visky Andrej, fiind, cum spuneam, și semnatarul regiei, cel de-al doilea, Visky Bence, asumându-și dramaturgia. În scenografia montării, pesemne propusă de regizor și realizată de firma Luminaxis Studio, identificăm referința la celebra mise en abyme.

Suntem, așadar,  în lumea frivolă a show-biz-ului. Care a înlocuit-o pe aceea de la Palais Royal atât de bine sugerată cu zeci de ani în urmă în antologicul spectacol de la Bulandra de regizorul Valeriu Moisescu și de scenografa Nina Brumușilă. Alceste este pe mai departe dramaturg, pesemne apreciat de critici de vreme ce Winston, excelent adus pe scenă de Kolozsi Borsos Gábor, vine să îi ceară părerea despre piesa pe care tocmai a scris-o. Textul este citit de falsul dramaturg, incapabil să își conștientizeze ridicolul, iar citirea este prilej de autentic comic. Mondenul, fals sofisticatul John, cu ochelari sofisticați ce au înlocuit jabourile și danteluțele, remarcabil interpretat de Moșu Norbert-László, se întrece în a lăuda producția căreia îi emite noian de certificate de genialitate. Totul spre dezgustul și revolta lui Alceste. Singuraticul rătăcit, cum îl numea într-un articol regretatul George Banu. Un Alceste dur, categoric, care nu vrea să tranzacționeze absolut nimic. Opac la orice formă de negociere. Un Alceste care judecă eminamente în alb și negru, Un Alceste cumva nevrotic, desenat în aqua forte de actorul Farago Zénó. Un Alceste săturat de continuele pelerinaje a tot felul de neaveniți, de mondeni, de falși prieteni, de superficiali, de mincinoși și oportuniști. Pretinșii prieteni ai lui Jennifer. Vedem un Alceste îndrăgostit până peste cap  de Jennifer. Care încearcă imposibilul ca să o salveze pe actrița de teatru și de film, definitiv frivolă pe care interpreta Szilágyi Míra o aduce în scenă cu un admirabil simț al măsurii. Nu, Jennifer nu este nici pe departe vampă. Nu este decât o adaptată. Fapt bine sugerat și de costumele create de Mihály Kata.

Trec prin casa celor doi actori, așa cum este intens coloratul Julian (Barti Lehel-András), impresari (Fodor Alain-Leonard), jurnaliști însetați de senzațional și de breaking news (Pascu Tamara), ipocrita Hilda (Tamás Boglár). Cu toții și imorali, și amorali. Care, după ce o pun o scurtă vreme la zid pe Jennifer, o recuperează, abandonând-l de data asta definitiv pe cel care le arătase tuturor adevărata față.

Sursă: contributors.ro