Ulciorul sau, mă rog, Urciorul sfărâmat, piesă a scriitorului romantic
Heinrich von Kleist, este unanim considerată drept o capodoperă a literaturii
germane din toate timpurile. O piatră de hotar a romantismului. Figurează,
indubitabil, în categoria scrierilor canonice, a modelelor, a operelor
creatoare de reguli și de norme. Înseamnă un text de manual ca și un subiect
favorit de examen. E parte a culturii generale.
Piesa lui Kleist ne istorisește o poveste dulce-amară despre cât de
nedreaptă și injustă poate fi uneori justiția și cât de denaturați se întâmplă
să fie cei care sunt învestiți cu dreptul și misiunea de a împărți dreptatea,.
Judecătorul Adam trebuie să soluționeze plângerea Marthei Rull care a reclamat
spargerea unui obiect casnic banal, ulciorul. Numai că toată operațiunea cu
pricina în care par a fi implicați doi tineri rivali aspiranți la farmecele
fiicei Marthei, Eve, ascunde și o implicare ceva mai gravă a însuși
judecătorului Adam.
Cu toate calitățile sale, cu toată valoarea sa de exemplaritate, Ulciorul
sfărâmat se joacă la noi extrem de rar. În pofida generoaselor ei nuclee de
teatralitate și a faptului că oferă roluri generoase. Personal, până la
montarea de la Teatrul Figura Studio din Gheorgheni despre care încerc să dau
seama în rândurile ce urmează, nu am mai văzut decât un singur spectacol cu
capodopera lui Kleist. Spectacol în care textul a fost maltratat în chip
inimaginabil, iar actorii au fost puși în situații dintre cele mai penibile.
În spectacolul de la Gheorgheni, regizorul Botos Bálint nu a intenționat să
transforme piesa lui von Kleist într-un suport pentru o bufonadă grotescă.
Aceasta în pofida faptului că modul în care este infățișat de la bun început
judecătorul corupt Adam, nuanțat interpretat de Moșu Norbert László, nu este dintre
cele mai convenabile și în antiteză cu ținuta ce i-ar fi pretinsă de fișa
postului. Omul este aproape fără haine, are multiple răni și pe față, și pe
spate, un picior rupt, gipsat, indicii clare că nu se află chiar în cea mai
bună formă. Asta în pofida faptului că tocmai în ziua respectiva ar urma să
judece plângerea aprigei doamne Marta, cu un aplomb bine măsurat jucată de
Tamás Boglár. Extrem de categorică cu propria ei fiică, pentru moment
intimidata Eva care însă va dezvălui întreg secretul și dedesubturile poveștii,
iar dezvăluirea ei va provoca o răsturnare de situație (cu totul remarcabilă în
această secvență a spectacolului actrița Pascu Tamara) ca și cu iubitul
acesteia, Ruprecht (Barti Lehel- András). Licht, grefierul, este și nu este
mirat de condiția jalnică a superiorului
său, semn clar că judecătorul Adam este un recidivist al aventurilor nocturne.
Dar oare nu i se poate reproșa doar atât?
Numai că tot în ziua respectivă se anunță vizita de la Centru a
consilierului juridic Walter. Până la sosirea acestuia (servitorii interpretați
de Fodor Alain Leonard și Huszár Boglárka sunt puși să se miște ca titirezul),
judecătorul și grefierul distrug o seamă întreagă de documente compromițătoare.
O fac servindu-se de o mașină de tocat carne.
Walter sosește, e impozant, corect îmbrăcat, în antiteză evident cu cel
ce urmează a fi controlat. Pare incoruptibil, refuză orice atenție, corectează
greșelile fără sfârșit ale confratelui său, ține la respectarea legii. Ce mai?
Este un om al datoriei! Walter este
jucat nuanțat, echilibrat, fără excese de Kolozsi Borsos Gábor. După mărturia
Evei, măștile cad. Vedem cine este cu adevărat judecătorul Adam, câte
nelegiuiri se ascund în spatele simbolisticii pierderii perucii, vedem și cât
de ușor cade la pace consilierul Walter.
Botos Bálint a intenționat să facă un spectacol despre ravagiile făcute de
corupția zilnică și despre ierarhiileacesteia. Ne ia părtași pe noi,
spectatorii la proces, motiv pentru care scenograful Golicza Előd a creat un
decor care ne induce impresia că ne-am afla și noi în sala de judecată. Iar
când totul se termină, luminile se fixează pe noi. Apel limpede la un examen de
conștiință.
Sursă: contributors.ro
2024. október 28.