De ce este „Oneghin” o capodoperă? Ce întrebări poate pune această piesă, veche de aproape două secole, care pot fi relevante și în ziua de azi? Dragostea, căutarea fericirii? Oare este suficient să depindem de aceste cuvinte în timp ce luptăm în continuu cu singurătatea  mereu prezentă în viața noastră?

Suntem într-o permanentă așteptare, așteptăm ceva ce poate supraviețui doar într-un univers creat egotic. Se întâmplă să ținem atât de mult la acel ceva, încât ajungem să credem că desprinderea de el  ar prezenta ultimul moment important al vieții noastre. Dacă am putea scăpa de această obsesie, poate ar prinde viață în noi, ca o lumină strălucitoare, acea ipostază în care viața și moartea sunt echivalente.  Dincolo de cotidian, darul acestei experiențe extraordinare este un dans nemișcat,  un deliciu dincolo de gust, care nu poate fi măsurat.

Piesa „Oneghin” vorbește despre această dorință și despre adâncimea renunțării, în care nu este zadarnic drumul lung străbătut pentru a obține o bucățică din frumusețea divina. Nimic în afară de aceste povești de dragoste, nu au șanse să supraviețuiască mai bine de două secole.

Distribuția: